Comuna Măneciu

Barajul și lacul de acumulare Măneciu
Pitorescul satului de munte românesc
Coada lacului Măneciu
Transhumanța
Râul Teleajen
La mijloc de codru des
Apus de soare
previous arrow
next arrow
previous arrownext arrow
Slider

     SCURT ISTORIC

     Situată în extremitatea Nordică a județului Prahova, la 47 km nord de municipiul Ploiești și la 18 km de Vălenii de Munte, comuna Măneciu este ultima din șirul comunelor Văii Teleajenului, până la intrarea în munți, ea făcând parte din lanțul Carpaților de Curbura. Masivul cel mai proeminent al munților comunei Măneciu , al doilea ca înălțime din județul Prahova după cel al Bucegilor, este Ciucaș-Zăganu.

     De-a lungul   întregii sale istorii, comuna Măneciu a fost o importantă cale de legătură între Podișul Transilvaniei și Câmpia Română. Peste secole, pe aici au trecut drumuri militare și strategice, rute comerciale, ori s-au format locuri de transhumanță a turmelor din Ardeal spre Bălțile Ialomiței și Lunca Dunării, așezarea satelor din Măneciu pe firul apelor Teleajen și Telejenel,  oferind condiții prielnice pentru adăpostire. În Măneciu poposeau fie români  veniți de peste munte, fie negustori munteni însoțidu-și carele cu mărfuri prin trecătorile Teleajenului.

     ATESTARE DOCUMENTARĂ

     Prima atestare documentară a comunei Măneciu este Hrisovul din 1 decembrie 1429 emis la Argeș, prin care Dan al II-lea, unul din urmasii lui Mircea cel Bătrân, întărește, ,,lui Dumitru ot Maniaci (din Mâneciu) și Balea cu copii lor și Bîrseanul cu frații lui, Maniaciul si Poienile Vrabiloul și jumatate din Izvoranii din Dealul Mare’’. Acest Hrisov se referă la satul Măneciu Pământeni în care locuiau oameni ai locului, adică pământeni, spre deosebi de cei din Măneciu Ungureni care erau “ mocani veniți de peste munți”, adică români veniți din Transilvania.

    Ca sat aparținând județului Saac sau Săcuieni, apare menționată în anul 1700, alături de alte 10  sate  Apostolachi, Berceni, Bucov, Ceraș, Cricovul, Drajna, Gheorgachi, Podeni, Porani, Zeletin din care unul boieresc Bucov – pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino.

Saac sau Săcuieni

       ORGANIZARE ADMINISTRATIVĂ

     Ca organizare administrativ-teritorială comuna Măneciu cuprinde șapte sate: Măneciu Ungureni, Măneciu Pamânteni, Gheaba, Făcăieni, Chiciureni, Costeni și Cheia.

      Denumirea satului Făcăieni, vine de la o morăriță sosită de peste munți și stabilită pe râul din acestă localitate care îsi păstreaza de atunci numele pârâului Secuianca, dupa numele aceleia care vine din secuime. Aceasta secuiancă a montat pe râu “o moara cu făcău” denumită așa după roțile cu fusul vertical al unei mori de munte. Din această cauză, locuitorii din împrejurimi care se duceau la moară, spuneau ca se duc la “făcău” și de aici așazarea care s-a înfiripat în jurul acestei mori a căpătat numele de Făcăieni.

     Numele satului Gheaba provine de la locuitorul Ion Gheba. După cum rezulta din documentele de arhivă, în jurul anului 1750, Ion Gheba “a bătut parul”, adica a fost cel dintâi care si-a asezat casa în acel sat.

     Chiciureni este o denumire toponimică despre care se apreciază că provine de la substantivul “ chiciură”.

Denumirea satului Costeni,  vine de la faptul că primii locuitori care s-au asezat aici, au construit casele pe “coastă”.

     Satul Cheia, stațiune de interes local, este fostul sat Teleajen și își are actuala denumire după mânăstirea de călugări cu același nume. Așezată la interferența dintre Carpații de Curbură și Subcarpații Interni ai Teleajenului, la o  altitudine de circa 600m, comuna Măneciu dispune de un climat propice odihnei și reconfortării, recomandat persoanelor cu boli cardiovasculare.

Sursa: ro.wikipedia.org

Scroll to top